Nu merită să spui mereu „Nu”


nu

Când te pregătești să spui nu, trebuie știi ce fel de nu vei rosti: așa cum nu există două gene similare, și fiecare nu este diferit de celălalt. Unul poate fi rostit mai ușor decât altul. Unul este automat, iar altul dureros de dificil. Mai este și unul inutil.

În acest sens un sfat: nu te bate cu morile de vânt, nu face eforturi disproporționate pentru a obține rezultate derizorii.

Uneori este preferabil să nu te încăpățânezi în situații în care refuzul nu aduce mare lucru și să știi să renunți.

Un nu pregătit, la care te-ai gândit și pe care l-ai anticipat, îți poate simplifica viața.

Un nu reținut de mult timp și încărcat emoțional (un nu pe care îl spui unui prieten care te cheamă să joci cărți în fiecare săptămână cu el) este diferit de un nu spontan și impulsiv (un nu pe care îl spui un agent comercial care ține neapărat să îți vândă ceva….)

Un alt tip de nu  este acel „Nu, dar…” . Este un nu de compromis, specific negocierii, care îți permite să îți exprimi deosebirile, evitând în același timp altercațiile. Atenția interlocutorului tău se va deplasa de la „nu” către un „dar”, astfel încât refuzul va fi amortizat, chiar protejat de acel „dar” și va avea astfel un impact mai mic.

Ideea este cam așa: întotdeauna când te pregătești să spui nu alege o strategie care îți va permite să te simți liniștit încă dinainte, astfel încât să iți poți apăra interesele  și să eviți discuțiile lungi și sterile…

 

spicuiri din Marie Hadou 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s